După 21 de etape și 3181,5 kilometri, Vuelta din acest an s-a sfârșit, atipic, la Santiago de Compostela, nu la Madrid. Finalul, un contratimp de doar 9,8 kilometri, a fost negociat cu prudență de favoriți, având în vedere faptul că asfaltul era umed, iar traseul destul de tehnic. Chiar și în alte condiții, componența primelor cinci locuri în acest an nu s-ar fi schimbat. Alberto Contador (Tinkoff-Saxo), după un Tur aproape perfect, l-a învins pe Chris Froome (Sky) cu 1 minut și 10 secunde, în timp ce britanicul a avut la rândul său un avantaj de 40 de secunde față de Alejandro Valverde (Movistar), ocupantul locului trei în această Vuelta. Care sunt, însă, concluziile Turului Spaniei, poate cel mai pasionant Mare Tur din acest an?
Alberto Contador a încheiat duminică un Tur al Spaniei aproape perfect, în care nimeni nu îi dădea șanse la victorie
Fractura (sau fisura, nimeni nu știe ce a fost exact!) de tibie, suferită de Contador în etapa a zecea a Turului Franței, părea să îl scoată pe Alberto Contador din cursa pentru Vuelta. Spaniolul avusese un start perfect de sezon, cu victorii în Turul Cataluniei și Turul Țării Bascilor și locuri 2 în Turul Algarve, Tirreno – Adriatico și în Criteriul Dauphine. Practic, cu excepția Le Tour, unde a abandonat, Contador a terminat doar pe primele două locuri în clasamentele generale ale competițiilor pe etape la care a participat. Însă El Pistolero s-a recuperat remarcabil și a venit în Vuelta să câștige.
N-a recunoscut nici măcar după primele etape, când s-a insinuat în spatele celorlalți favoriți, însă după contratimpul de la Borja, când Quintana a căzut, a devenit liderul cursei. A urmat o demonstrație de forță remarcabilă, în care Contador s-a dovedit cel mai puternic ciclist din Vuelta, cu victorii la La Farrapona și Puerto de Ancares, două cățărări extrem de dificile, în care spaniolul l-a părăsit pe Chris Froome în ultimii kilometri ai ascensiunilor. În plus, Contador a rulat excelent și la contratimp, luându-i lui Froome aproape un minut în exercițiul individual din etapa a 10-a.
5 victorii de etapă are Contador în Turul Spaniei, 2 dintre ele în acest an. În Turul Franței, El Pistolero a reușit doar trei
De fapt, Contador a fost imbatabil în această ediție a Vueltei. Deși nu a avut o echipă la fel de solidă precum Sky sau Movistar, spaniolul a reușit să domine tactic cursa de fiecare dată. S-a recuperat excelent după căzătura din Le Tour și a venit în Vuelta la 100% din potențial, lucru remarcabil, dar anunțat deja în urma programului din acest sezon, în care Contador s-a ținut excelent de Froome în Criteriul Dauphine și s-a remarcat în Tururile Cataluniei și Țării Bascilor.
Este a treia victorie în Vuelta pentru El Pistolero, după cele din 2008 și 2012, cu care rămâne pe locul 2 în clasamentul all-time, la egalitate cu elvețianul Tony Rominger, dar devansat de compatriotul Roberto Heras, care are patru victorii, două dintre ele fiind, însă, încețoșate de afaceri de dopaj. Cu acest succes, Contador a ajuns la cota șase în dreptul Marilor Tururi câștigate, după ce s-a mai impus de două ori în Turul Franței (2007 și 2009) și o dată în Turul Italiei (2008).
Stors de puteri. Așa a arătat Chris Froome în Vuelta 2014, fiind dominat clar de Alberto Contador
Când Bradley Wiggins a câștigat Turul Franței în 2012, englezul venea după un sezon perfect, cu victorii în Paris-Nisa, Turul Romandiei și Criteriul Dauphine. Rețeta a fost perfecționată de Chris Froome în 2013, rutierul născut în Kenya reușind victoria pe Champs-Elysses, după ce în prealabil avea victorii în Turul Omanului, Criteriul Internațional, Turul Romandiei și Criteriul Dauphine. De data aceasta, echipa Sky, al cărei lider este Froome, a dezamăgit. Nu a câștigat nici măcar o etapă în vreun Mare Tur în 2014, iar Froome a părăsit Turul Franței după trei căzături și a fost învins de Contador clar în Vuelta. Victoriile din Turul Omanului și Turul Romandiei au fost doar pasagere, adevărata formă a britanicului fiind demonstrată de locul 11 în Criteriul Dauphine și locul 6 în Turul Cataluniei, dovezi clare că Froome a ratat și pregătirea din acest sezon.
La fel ca și Contador, Froome a părăsit Turul Franței din cauza unor căzături. Diagnosticul imediat nu a fost, însă, la fel de grav ca în cazul spaniolului. O microfractură la mâna dreaptă l-a scos pentru câteva zile pe Froome din cursa pentru păstrarea tricoului galben în Le Tour, câștigat în 2013, dar l-a propulsat pe Froome direct în Vuelta. Acolo unde nu s-a simțit deloc bine! Sky a pierdut din prima etapă 27 de secunde față de Movistar, la contratimpul pe echipe, în timp ce Kennaugh, Nieve, Cataldo, Knees sau Kirienka nu au fost deloc locotenenți de nădejde în primele etape montane. Ba mai mult, Froome a fost desprins de nenumărate ori de Contador, Valverde, ori Purito Rodriguez, însă a reușit să revină mergând în ritmul său.
2 locuri 2 are Froome în Vuelta (2011 și 2014), plus un loc patru în 2012
Adevărata lovitură a venit, însă, în etapa a 10-a, când Froome a pierdut peste un minut la un contratimp unde era mare favorit să le ia timp rivalilor săi. „M-am supraestimat și am greșit, n-am avut suflul pe care mi-l doream”, a spus Froome, după contratimp. Pe final, britanicul de 29 de ani a încercat să revină, dar n-a reușit. A fost urmat după fiecare atac de Contador, iar pe La Farrapona și Puerto de Ancares, Froome a fost desprins de fiecare dată de Contador în ultimul kilometru. O cauză a formei slabe a lui Froome este și că Sky nu a pregătit această Vuelta ca pe Turul Franței, rutierii nefiind familiarizați în amănunt cu traseul, întrucât nu au făcut recunoașterile necesare înainte de competiție. Un an ratat pentru Froome, care stă, însă, la pândă pentru 2015.
Cu două victorii de etapă în Vuelta și una în Giro, Fabio Aru (Astana – stânga) se anunță a fi un mare talent
Înainte de acest sezon, Fabio Aru (24 de ani) nu era decât un tânăr italian de perspectivă, care terminase Giro 2013 pe locul 42 la general și avusese un loc 5, după o evadare, pe Tre Cime de Lavaredo, o cățărare mitică în Giro. După 2014, Aru se anunță ca fiind unul dintre viitorii câștigători de Mari Tururi. Italianul a venit pe 3 în Giro, după Quintana și Uran, și pe 5 în Vuelta, după rutieri mult mai experimentați, precum Contador, Froome, Valverde și Rodriguez.
De fapt, Contador are mai multe Mari Tururi câștigate – 6 – decât Aru prezențe în Giro, Le Tour sau Vuelta. Ciclistul echipei Astana a reușit și două victorii de etapă într-o Vueltă extrem de competitivă, confirmându-și statutul de „viitor Nibali”, el fiind deja comparat cu „Rechinul” care a câștigat toate cele trei Mari Tururi în ultimii șase ani. „E un rutier extrem de talentat, unul dintre puținii cicliști care pot fi numiți cățărători puri. Cu un atac, el poate face diferențe mari pe ascensiuni, iar asta nu e deloc ușor într-o companie atât de selectă”, a declarat managerul Astanei, Giuseppe Martinelli, omul care l-a adus pe Aru la echipa kazahă în 2012. Și fizicul îl ajută, Aru fiind un cățărător prin excelență la 1,77m și 60 de kg. În plus, Aru lucrează cu Paolo Slongo, cel care este și antrenorul personal al lui Vincenzo Nibali, și care l-a ajutat pe liderul echipei Astana să câștige Marea Buclă.
Chiar dacă a câștigat patru etape în Vuelta, Degenkolb a fost la un pas să piardă tricoul verde în dauna lui Valverde
În ultimii ani, organizatorii Turului Italiei, al Franței și al Spaniei au condimentat finalurile de etapă cu mici ascensiuni plasate strategic în apropierea finalurilor de etapă, tocmai pentru a le pune probleme sprinterilor puri. Un sprinter atipic este și John Degenkolb (Giant-Shimano), neamțul de 25 de ani având suficientă putere pentru a se bate cu cei mai rapizi rutieri din pluton, precum Nacer Bouhanni, dar și calități decente în ascensiuni de tipul celor menționate mai sus, plus o inteligență tactică remarcabilă, care l-a dus pe locul secund în Paris-Roubaix în acest sezon.
Iar Vuelta pare locul perfect unde Degenkolb se poate desfășura în voie. Dacă în 2012, germanul a câștigat cinci etape, anul acesta rutierul lui Giant-Shimano nu s-a oprit „decât” la cota patru, reușind, în premieră, să câștige și tricoul verde, acordat ciclistului cu cele mai multe puncte în clasamentul paralel. Cu nouă victorii în Vuelta la 25 de ani, Degenkolb se află pe locul 15 într-un top al rutierilor cu cele mai multe victorii de etapă în Turul Spaniei, fiind la doar două victorii de a pătrunde în top 10. Câștigător al Gent-Wevelgem în acest an, germanul care s-a apucat de ciclism din cauza faptului că nu era un fotbalist destul de bun, nu are viteza lui Marcel Kittel, însă rămâne unul dintre sprinterii de top ai plutonului.
Valerio Conti (Lampre-Merida) a purtat numărul 1 în Vuelta, în absența câștigătorului de anul trecut, Chris Horner
În Giro 2014, Nairo Quintana s-a impus cu peste patru minute în fața lui Rigoberto Uran în clasamentul general. După căzăturile, implicit abandonurile, lui Froome și Contador din Le Tour, Nibali a avut drum liber către tricoul galben, reușind să își creeze un avantaj de 7 minute și 37 de secunde în fața lui Jean-Christophe Peraud. De data aceasta însă, în Vuelta, lucrurile au fost tensionate până la final. Probabil că și din acest motiv, Vuelta trebuie să rămână un Mare Tur de trei săptămâni, planurile privind reducerea competiției la doar două săptămâni de cursă fiind discutate intens în ultima vreme.
Traseul din acest an a fost unul aproape perfect, cu suficiente finaluri la altitudine, dar și un contratimp pe echipe și unul individual care a creat diferențe. Sprinterii au fost și ei răsplătiți, în timp ce rutierii cu veleități de baroudeuri au primit și ei câteva etape, materializate prin victoriile lui Alessandro de Marchi (Cannondale), Przemyslaw Niemiec (Lampre-Merida), Ryder Hesjedal (Garmin-Sharp) sau Adam Hansen (Lotto-Belisol). Totuși, mulți dintre rutieri au văzut Vuelta drept un punct important în antrenamentul pentru Mondialele de la Ponferrada, din 28 septembrie, fie un mod util de a-și salva sezonul ratat. Totuși, acțiunea și traseul excelent au făcut din Vuelta cel mai spectaculos Mare Tur din acest an.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER